piscoaie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PISCOÁIE, piscoi, s. f. (
Reg.)
1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană.
2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi
(2). – Din
pisc +
suf. -oaie.piscoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piscoáie1 (fluier) (
reg.)
s. f.,
art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáiepiscoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (
pop.)
s. f./
s. m.,
pl. piscoáie/piscóipiscoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)piscoáĭe f., pl.
oĭ, și
piscóĭ n., pl.
oaĭe (vsl.
pisku, fluĭer,
piskati, a cînta din fluĭer. V.
pisc și
piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V.
pușcocĭ și
pițigoaĭe.