piscivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISCIVÓR, -Ă, piscivori, -e, adj. (
Livr.) Care se hrănește cu pește. – Din
fr. piscivore.piscivor (Dicționar de neologisme, 1986)PISCIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu pește. [< fr.
piscivore, cf. lat.
piscis – pește,
vorare – a mânca].
piscivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PISCIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu pește. (< fr.
piscivore)