piscoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISCÓI, piscoi, s. m. (
Reg.)
I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale.
II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. –
Et. nec.piscoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)piscói, piscói, s.m. (reg.)
1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale.
2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit.
3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană.
4. (înv.) oboi (instrument muzical).
5. jgheab de scurgere la teasc.
6. gaura de la piatra alergătoare a morii.
7. teica morii, covata, lada în care curge făina.
8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
piscoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie
(1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din
pisc +
suf. -oi.piscoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piscói2 (om scund) (
reg.)
s. m.,
pl. piscói, art. piscóii