pisăgeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISĂGEÁLĂ s. f. (
Fam.) Faptul de
a pisăgi. ♦
Fig. Bătaie zdravănă. ♦
Fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦
Fig. Toceală, buchiseală. –
Pisăgi +
suf. -eală.pisăgeală (Dicționaru limbii românești, 1939)pisăgeálă f., pl.
elĭ. Vest. Acțiunea de a pisăgi. – În est
chisoleală.pisăgeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisăgeálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. pisăgélii; pl. pisăgélipisăgeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pisăgeală f.
fam. bătaie strașnică.