pisăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A pisa. – Din
pisa.pisăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisăgí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pisăgésc, imperf. 3
sg. pisăgeá; conj. prez. 3
să pisăgeáscăpisăgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pisăgì v.
1. a pisa bine;
2. fam. a muia oasele cuiva. [Derivat analogic din
pisà (cf.
ciomăgì)].