pironi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRONÍ, pironesc, vb. IV.
Tranz. 1. A bate, a prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane.
2. A împiedica pe cineva sau ceva să se miște; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza.
3. A-și fixa, a-și îndrepta, a-și concentra ochii, privirea, atenția, gândul etc. într-o anumită direcție; a aținti. – Din
piron.pironi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pironi, pironesc v. t. (
intl.) a aresta, a închide.
pironi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pironí, pironesc, vb. tranz. – A se chinui, a se necăji; a se supăra: „Că io n-am rost să trăiesc / Că numai mă pironesc” (Bilțiu 1990: 348). – Din piron „cui de oțel” (< sl. pironŭ).
pironi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pironí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pironésc, imperf. 3
sg. pironeá; conj. prez. 3
să pironeáscăpironì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pironì v.
1. a înfige cu piroane;
2. a înțepeni:
a pironi ochii în pământ; 3. fig. a fixa:
într'însul își pironiseră toate sperările BĂLC.