piromanție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROMANȚÍE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din
fr. pyromancie.piromanție (Dicționar de neologisme, 1986)PIROMANȚÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen.
-iei. / < fr.
pyromancie, cf. gr.
pyr – foc,
manteia – ghicit].
piromanție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROMANȚÍE s. f. divinație prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr.
pyromancie)
piromanție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piromanțíe s. f.,
art. piromanțía, g.-d. piromanțíi, art. piromanțíei