piromant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROMÁNT, -Ă, piromanți, -te, s. m. și
f. Persoană care practică piromanția. – Din
it. piromante.piromant (Dicționar de neologisme, 1986)PIROMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică piromanția. [< it.
piromante, cf. fr.
pyromancien].
piromant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROMÁNT, -Ă s. m. f. cel care practică piromanția. (< it.
piromante)
piromant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirománt s. m.,
pl. pirománți