piromanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROMANÍE s. f. Formă de tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din
fr. pyromanie.piromanie (Dicționar de neologisme, 1986)PIROMANÍE s.f. Tulburare psihică manifestată prin înclinarea de a pune foc, de a distruge prin foc, de a provoca incendii. [Gen.
-iei. / < fr.
pyromanie, cf. gr.
pyr – foc,
mania – nebunie].
piromanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROMANÍE s. f. tulburare psihică manifestată prin impulsia de a da foc, de a provoca incendii. (< fr.
pyromanie)
piromanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piromaníe s. f.,
art. piromanía, g.-d. piromaníi, art. piromaníei