pirogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROGRAVÚRĂ, (
2)
pirogravuri, s. f. 1. Tehnica, arta de a decora suprafața unor obiecte de lemn, de piele, de os etc. prin pirogravare.
2. Gravură, desen decorativ executat prin pirogravare;
p. ext. obiect pirogravat. – Din
fr. pyrogravure.