piraterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRATERÍE, piraterii, s. f. Faptă prin care membrii echipajului unui vas, prin amenințări și violență, răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui; infracțiune săvârșită de autorii acestei fapte. ♦
Piraterie aeriană = (infracțiune care constă în) acte de amenințare și violență săvârșite de o persoană sau un grup înarmat asupra echipajului unui avion în scopul schimbării itinerarului acestuia. – Din
fr. piraterie.piraterie (Dicționar de neologisme, 1986)PIRATERÍE s.f. Îndeletnicirea piraților; jaf, tâlhărie pe mare. ◊
Piraterie aeriană = act de amenințare și violență săvârșit asupra echipajului unui avion pentru a-i deturna itinerarul. [Gen.
-iei. / cf. fr.
piraterie].
piraterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIRATERÍE s. f. 1. act de violență comis pe mare sau în aer cu scopul de a jefui sau captura ori pentru realizarea în acest mod a unor interese politice. 2. (fig.) jaf, tâlhărie. (< fr.
piraterie)
piraterie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)piraterie, piraterii s. f. (pub.) reproducere și comercializare ilegală (
a cărților, casetelor video și audio, a programelor de calculator etc.).
piraterie (Dicționaru limbii românești, 1939)*pirateríe f. (fr.
piraterie, it.
pirateria). Tîlhărie pin [!] atac cu corabia pe mare.
Fig. Îmbogățire saŭ atac pin mijloace tîlhăreștĭ:
piraterie politică.piraterie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIRATERÍE (‹
fr.)
s. f. Jaf, tâlhărie. (
Dr.) Infracțiune care constă în jefuirea, prin acte de violență, în scopuri personale, săvârșită de către echipajul sau pasagerii unei nave, împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus nici unui stat. Întâlnită încă din Antichitate în bazinul mediteranean, a fost combătută cu putere de flotele militare ale orașelor grecești și de romani, în particular de
Pompei care a luptat împotriva piraților iliri (67). În Evul Mediu a fost practicată de vikingi în Atlantic și de sarazini în Mediterana, care au creat structuri administrative și autonome proprii.
P. a căpătat un nou impuls prin descoperirea „Lumii Noi” și a transporturilor de aur și mirodenii de aici către metropolele coloniale (pirații din
M. Caraibilor și
Oc. Indian). Măsuri drastice împotriva
p. (
corsarilor) au fost luate după Congresul de la Utrecht (1713-1715). În timpurile moderne a supraviețuit în unele zone ale Orientului (Malaezia, Arhipelagul Indonezian și Marea Chinei de Est) și de-a lungul rutelor de trafic dintre cele două continente americane. ♦
P. aeriană = infracțiune care constă în acte de violență și de amenințare asupra echipajului unui avion (și a pasagerilor) săvârșite de o persoană sau un grup de persoane înarmate, în scopul schimbării rutei avionului.
piraterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirateríe s. f.,
art. piratería, g.-d. art. pirateríei; pl. pirateríi, art. pirateríilepiraterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piraterie f.
1. meseria piratului;
2. faptă de pirat;
3. fig. stoarcere de bani.