pihotaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIHOTÁȘ, pihotași, s. m. (
Înv. și
reg.) Infanterist. –
Pihotă +
suf. -aș.pihotaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pihotáș,
pihotáși, s.m. (înv. și reg.)
1. infanterist, pedestru, pedestraș.
2. cal înaintaș.
pihotaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pihotáș (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. pihotáșipihotaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pihotaș m. Mold. pedestru.