piguli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIGULÍ, pigulesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. (Despre păsări) A ciuguli.
2. A lua câte puțin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦
Fig. A fura sau a înșela cu încetul, pe nesimțite. –
Et. nec.piguli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pigulí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pigulésc, imperf. 3
sg. piguleá; conj. prez. 3
să piguleáscăpigulì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pigulì v.
1. a ciuguli, vorbind de păsări;
2. fig. a migăi. [Tras din
pic (cf.
ciuguli, din
cioc)].