pietruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETRUÍT1 s. n. Pietruire. –
V. pietrui.pietruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETRUÍT2, -Ă, pietruiți, -te, adj. (Despre drumuri, șosele etc.) Acoperit cu piatră. –
V. pietrui.pietruit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pietruít (pie-tru-) s. n.