pietrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi cu piatră un drum, o șosea etc. –
Piatră +
suf. -ui.pietrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pietruí (pie-tru-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pietruiésc, imperf. 3
sg. pietruiá; conj. prez. 3
să pietruiáscă