pichirisi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pichirisí1, pichirisésc, vb. IV refl. (înv.) a se simți atins, jignit; a se formaliza (de ceva), a se supăra (în urma unei jigniri); a se picarisi.
pichirisi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pichirisí2, pichirisésc, vb. IV (reg.)
1. a chema puii la mâncare.
2. a vorbi repede, neînțeles, cu cuvinte necunoscute ascultătorilor.
pichirisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pichirisí (pichirisésc, pichirisít), vb. refl. – A se simți jignit, a se supăra. –
Var. picarisi. Ngr. πικρίζω, aorist ἐπίκρισα (Graur,
BL, IV, 108; Gáldi 227); în
var. este evidentă încrucișarea cu
fr. se piquer.pichirisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PICHIRISÍ, pichirisesc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se supăra; a se simți atins sau înțepat cu o vorbă. –
Comp. fr. [se]
piquer.pichirisi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pichirisi, pichirisesc v. r. a se supăra
pichirisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pichirisì v. a se simți atins, a se formaliza:
baragladină, te-ai pichirisit ? AL. [Tras din
pică, ură, printr’un intermediar grec modern].