pici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICI, pici, s. m. (
Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din
tc. piç.pici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pici, pici, adj. m. (reg.) miop.
pici (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICI- elem. „ciocănitoare”. (< fr.
pici-, cf.
lat. picus)
pici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)píci (píci), s. m. – Avorton, stîrpitură.
Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi,
Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *
picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă.
picĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)picĭ m., pl. tot așa (cp. cu
pițigoĭ, cu
pitic, și cu turc.
pič, bastard, animal saŭ plantă incompletă, vlăstar adventiv crescut lîngă trunchĭ. Cp. cu
copil, baĭstruc și
bitang).
Fam. Băĭat de vre-o 8-14 anĭ:
un picĭ conducea barca.pici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pici s. m.,
pl. pici, art. pícii