picat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICAT2, -Ă, picați, -te, adj. 1. (În
expr.) ◊
Picat din cer (sau
din soare) = foarte frumos.
2. (
Înv. și
pop.) Pătat, murdărit (cu ceva care a picat). –
V. pica1.picat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICÁT1 s. n. Faptul de
a pica. –
V. pica1.picat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picát s. n.