pfenig (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PFÉNIG, pfenigi, s. m. Unitate monetară divizionară germană, reprezentând a suta parte dintr-o marcă. – Din
germ. Pfennig.pfenigPFÉNIG, pfénigi, s. m. ~ (din germ.
Pfennig < v. germ. de sus
pfenning < (prob.) lat.
pannus = bucată de stofă (folosită adesea în trecut ca mijloc de plată sau la schimbul în natură)) [
WDW]
pfenig (Dicționar de neologisme, 1986)PFÉNIG s.m. Monedă divizionară germană, valorând a suta parte dintr-o marcă. [< germ.
Pfennig].
pfenig (Marele dicționar de neologisme, 2000)PFÉNIG s. m. monedă divizionară germană, a suta parte dintr-o marcă. (< germ.
Pfennig)
pfenig (Dicționaru limbii românești, 1939)*pfénig, V.
pening.pfenig (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pfénig s. m.,
pl. pfénigi