pfi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PFI interj. 1. (Pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație (redând fluieratul omului) care exprimă:
a) durere fizică;
b) dezaprobare, nemulțumire; mirare.
2. (În forma
pfiu; pronunțat cu „u” prelungit) Cuvânt care redă fluieratul sau șuieratul unui om, al unei mașini etc. [
Var.:
pfiu interj.] – Onomatopee.
pfi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pfi / pfii (fam.) interj.