pezevenghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEZEVÉNGHI s. m. v. pezevenchi.pezevenghi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pezevénghi (pezevénghi), s. m. – Codoș, șarlatan, pungaș. –
Var. pezevenchiu. Tc. pezevenk ›
per. pῑsāhäng „ghid” (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1658),
cf. ngr. πεζεβέγϰης,
alb.,
bg.,
sb. pizavenk. –
Der. pezevenghe, s. f. (codoașă);
pezeventlîc, s. n. (proxenetism, șarlatanie).
pezevenghi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pezevenghi, pezevenghi s. m. (pop.) om glumeț