petrecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. (
Înv. și
reg.) Petrecăreț.
2. (
Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor.
3. (
Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. –
Petrece +
suf. -ător.petrecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petrecătór (
înv.,
reg.)
(pe-tre-) adj. m.,
s. m.,
pl. petrecătóri; f. sg. și
pl. petrecătoárepetrecător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)petrecător m. cel ce petrece pe un mort.