pețitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (
înv. și
pop.; la
m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊
Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea.
2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. –
Peți +
suf. -tor.