pețitor - explicat in DEX

pețitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peți + suf. -tor.

pețitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pețitor, pețitori s. m. (intl.) denunțător, trădător.

pețitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
pețitór, -oáre s. Persoană care pețește pentru altu.

pețitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pețitór s. m., pl. pețitóri

pețitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pețitor m. 1. cel ce pețește pentru sine; 2. mijlocitor de căsătorii.