petitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETITÓRIU, -IE, petitorii, adj. (
Jur.: despre acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. – Din
fr. pétitoire, lat. petitorius.petitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)PETITÓRIU, -IE adj. (
Despre o cerere) Prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății asupra unui imobil. [< fr.
pétitoire, lat.
petitorius].
petitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PETITÓRIU, -IE adj. (despre o cerere) prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății sau a unui alt drept. (< fr.
pétitoire, lat.
petitorius)
petitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petitóriu [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. petitórie (-ri-e); pl. m. și
f. petitórii