peșteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦
P. ext. Vizuină, bârlog. – Din
sl. peštera.