peșteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦
P. ext. Vizuină, bârlog. – Din
sl. peštera.peșteră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)péșteră (péșteri), s. f. – Cavernă, grotă. –
Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (
bg.)
peštera, din
sl. pešt „cuptor” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Miklosich,
Lexicon, 562). –
Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră).
peșteră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PÉȘTERĂ (‹
sl.)
s. f. Cavitate subterană de dimensiuni mari, care comunică cu suprafața printr-una sau mai multe deschideri (guri), formată ca urmare a procesului de dizolvare a rocilor solubile (în special calcare, mai rar gips, sare etc.) cu ajutorul apei.
P. prezintă sisteme complexe de galerii și de cavități largi și înalte, dezvoltate pe același nivel sau pe mai multe etaje care comunică prin puțuri;
p. poate fi uscată (
p. fosilă) sau străbătută de un curs de apă (
p. activă). Cuprinde numeroase formațiuni concreționale (stalactite, stalagmite, coloane, cruste, draperii etc.), formate prin depunerea carbonatului de calciu din apă. Se poate forma și la malul mării, datorită abraziunii, sau în regiuni vulcanice, în cursul procesului de solidificare a lavelor. În unele cazuri în interiorul lor, din zăpada pătrunsă prin avenuri, s-au format depozite de gheață (
ex. „ghețarul” de la Scărișoara). Fauna din peșteri (fauna cavernicolă) este săracă, dar foarte interesantă din punct de vedere științific. Unele
p. păstrează urme de viețuire ale omului preistoric.
Sin. cavernă, grotă.peșteră (Dicționaru limbii românești, 1939)péșteră f., pl.
ĭ (vsl.
peštera, pešt, peșteră, cuptor, d.
pešti-pekon, a coace; bg. sîrb.
peštera, rus.
peščéra, peșteră; ung.
pest, cuptor, Pesta [orașu]. V.
becĭ, boștură, pecie). Cavernă, grotă, cavitate naturală supt [!] pămînt orĭ în munte.
peșteră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)péșteră s. f.,
g.-d. art. péșterii; pl. péșteripeșteră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peșteră f. înfundătură în stâncă sau în munți:
peștera Bistriței. [Slav. PEȘTERA].