pervincă (Dicționaru limbii românești, 1939)pervíncă f., pl.
e și
ĭ (lat.
pervinca, fr.
pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (
vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (
vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și
brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe´n fir, merișor, saschiŭ ș. a.