pervitină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERVITÍNĂ s. f. Substanță organică întrebuințată ca stimulent al sistemului nervos, pentru a face să dispară senzația de oboseală și de somn și pentru creșterea temporară a energiei și a puterii de muncă. – Din
fr. pervitine, germ. Pervitin.