peruzea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERUZEÁ, peruzele, s. f. Piatră semiprețioasă, opacă, de culoare albastră sau verzuie; turcoază. [
Var.: (rar)
pirozeá s. f.] – Din
tc. peruze.peruzea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)peruzeá (peruzéle), s. f. – Turcoază.
Tc. (
per.)
piruze (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Lokotsch 1638),
cf. cuman. peroxa (Kuun 109),
ngr. περουζές,
alb. perušana, sb. piruze, rus. birjuzá.peruzea (Dicționaru limbii românești, 1939)peruzeá și
pirozeá f., pl.
ele (turc. [d. pers.]
firuzé, pop.
piruzé, perüzé; ngr.
peruzés). O peatră [!] prețioasă azură opacă. E o varietate de fosfat aluminos (H
10 Al
4 P
2 O
16). Fr.
turquoise. V.
turchez.peruzea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peruzeá s. f.,
art. peruzeáua, g.-d. art. peruzélei; pl. peruzéle, art. peruzéleleperuzeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peruzeà f. piatră scumpă de coloare albastră și nestrăvezie:
pardoseală de peruzele POP. [Turc. PIRUZÈ].