perucă - explicat in DEX

perucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERÚCĂ, peruci, s. f. Obiect confecționat din păr, din lână, din fire sintetice etc. și purtat pe cap, peste sau în locul părului natural. – Din fr. perruque, it. perrucca.

perucă (Dicționar de neologisme, 1986)
PERÚCĂ s.f. Coafură din păr fals, folosită în special de actori în teatru. [< fr. perruque, cf. it. parrucca].

perucă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERÚCĂ s. f. coafură din păr fals. (< fr. perruque, it. perrucca)

perucă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
perúcă (perúci), s. f. – Acoperămînt al capului confecționat din păr, diferit coafat. It. perrucca, parrucca, fr. perruque. – Der. peruchier, s. m. (fabricant de peruci).

perucă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*perúcă f., pl. ĭ (fr. perruque, d. it. perrucca și parruca, sp. peluca, cuv. de orig. neșt.). Acoperemînt de păr fals pe care și-l pun pe cap ceĭ ce n´aŭ păr saŭ vor să-șĭ schimbe figura, cum fac actoriĭ și spioniĭ.

perucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perúcă s. f., g.-d. art. perúcii; pl. perúci

perucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perucă f. păr falș ce-și pun pe cap cei ce n’au păr și actorii (= fr. perruque).