personificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSONIFICATÓR, -OÁRE, personificatori, -oare, adj. Care personifică, servește să personifice. – Din
fr. personnificateur.personificator (Dicționaru limbii românești, 1939)*personificatór, -oáre adj. Care personifică:
copiiĭ și popoarele primitive aŭ pornirĭ personificatoare.personificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)personificatór adj. m.,
pl. personificatóri; f. sg. și
pl. personificatoárepersonificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)personificator a. care personifică:
pornire personificatoare.