personificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSONIFICÁT, -Ă, personificați, -te, adj. 1. (Despre lucruri, animale sau fenomene din natură) Care este reprezentat sub înfățișarea sau cu însușirile unei persoane (
1).
2. Care exemplifică (prin persoana sa) o calitate, un anumit caracter, un defect pe care îl posedă în cel mai înalt grad. –
V. personifica.personificat (Dicționaru limbii românești, 1939)*personificát, -ă adj. (d.
personific). Prefăcut în persoană, reprezentat ca persoană:
justiția personificată. Realizat, întrunit într´o singură persoană:
acest om e bunătatea (saŭ
răutatea)
personificată.personificat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)personificat a.
1. transformat în persoană:
justiția personificată; 2. se zice despre o persoană ce posedă în grad înalt calități sau defecte:
bunătate, prostie personificată.