personificare - explicat in DEX

personificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERSONIFICÁRE, personificări, s. f. Faptul de a personifica; personificație; spec. figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești. – V. personifica.

personificare (Dicționar de neologisme, 1986)
PERSONIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a personifica; personificație. ♦ Figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii și chiar unor idei abstracte însușiri și manifestări ale omului. V. prozopopee. 2. Întruchipare, încarnare. [< personifica].

personificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERSONIFICÁRE s. f. 1. faptul de a personifica; personificație. ◊ figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însușiri omenești. 2. întruchipare. (< personifica)

personificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
personificáre s. f., g.-d. art. personificắrii; pl. personificắri

personificare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
personificare f. acțiunea de a personifica și rezultatul acestei acțiuni.