personificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (
Înv.) Personificare. – Din
fr. personnification.personificație (Dicționar de neologisme, 1986)PERSONIFICÁȚIE s.f. (
Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, intuită în cazuri de delir. [Gen.
-iei. / < fr.
personnification].
personificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSONIFICÁȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr.
personnification)
personificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)personificáție (
înv.)
(-ți-e) s. f.,
art. personificáția (-ți-a), g.-d. art. personificáției; pl. personificáții, art. personificáțiile (-ți-i-)