personagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSONÁGIU s. n. v. personaj.personagiu (Dicționar de neologisme, 1986)PERSONÁGIU s.n. v.
personaj.
personagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*personágiŭ n. și (ob.)
-áj n., pl.
e (fr.
personnage, it.
personaggio). Persoană ilustră:
marile personagiĭ ale antichitățiĭ. Iron. Ipochimen:
cine-ĭ acest ridicul personagiŭ ? Persoană care figurează într´o pĭesă teatrală într´un romanț [!]. Rol de actor.
Fig. Rolu pe care-l jocĭ în lume, ocupațiunea pe care o aĭ:
a face un trist personaj.