persistent - explicat in DEX

persistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERSISTÉNT, -Ă, persistenți, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească în intensitate. ◊ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant.

persistent (Dicționar de neologisme, 1986)
PERSISTÉNT, -Ă adj. Durabil; trainic; stăruitor. ♦ Frunze persistente = frunze care nu cad iarna. [Cf. fr. persistant].

persistent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERSISTÉNT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ◊ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant)

persistent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*persistént, -ă adj. (lat. persistens, -éntis). Care persistă, stăruitor, perseverant [!], rezistent.

persistent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
persistént adj. m., pl. persisténți; f. persisténtă, pl. persisténte

persistent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
persistent a. stăruitor.