personagrata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSÓNA GRÁTA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. –
Loc. lat.personagrata (Dicționar de neologisme, 1986)PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ◊
Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lângă care este acreditat. [< lat.
persona (non) grata – persoană (ne)agreată].
personagrata (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSÓNA GRÁTA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat.
persona (non) grata, persoană (ne)agreată)
personagrata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)persóna gráta (
lat.)
loc. s. f.,
pl. persónae grátae [
ae pron. e]
personagrata (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.