perorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERORÁȚIE, perorații, s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic);
p. gener. vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă. – Din
lat. peroratio. Cf. fr. péroraison.