permanent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊
Ondulație permanentă (și substantivat,
n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme.
Păr permanent (și substantivat,
n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții.
Comisie permanentă. ♦ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊
Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din
fr. permanent.