periclita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERICLITÁ, periclitez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din
fr. péricliter.periclita (Dicționar de neologisme, 1986)PERICLITÁ vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr.
péricliter, cf. lat.
periclitari].
periclita (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr.
péricliter, lat.
periclitari)
periclita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periclitá (a ~) (-ri-cli-) vb.,
ind. prez. 3
pericliteázăpericlità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)periclità v. a fi în pericol.