periclitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERICLITÁRE, periclitări, s. f. Acțiunea de
a periclita și rezultatul ei; primejduire. –
V. periclita.periclitare (Dicționar de neologisme, 1986)PERICLITÁRE s.f. Acțiunea de a periclita și rezultatul ei; primejduire; periclitație. [<
periclita].
periclitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periclitáre (-ri-cli-) s. f.,
g.-d. art. periclitắrii; pl. periclitắri