perdiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din
fr. perdition.perdiție (Dicționar de neologisme, 1986)PERDÍȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen.
-iei, var.
perdițiune s.f. / < fr.
perdition, lat.
perditio].
perdiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr.
perdition, lat.
perditio)
perdiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perdíție (-ți-e) s. f.,
art. perdíția (-ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (-ți-i-)