perdelegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERDELEGÍU, perdelegii, s. m. 1. (
Înv.) Perdegiu.
2. (Rar) Fabricant de perdele (
1). –
Perdea +
suf. -giu.perdelegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perdelegíu (fabricant de perdele) (
înv.)
s. m.,
art. perdelegíul; pl. perdelegíi, art. perdelegíii (-gi-ii)perdelegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERDELEGÍU, perdelegii, s. m. (
Înv.)
1. Perdegiu.
2. Fabricant de perdele
(1). —
Perdea +
suf. -giu.