perdegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERDEGÍU, perdegii, s. m. Slujbăș însărcinat cu pază la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari; perdelegiu. – Din
tc. perdeci.perdegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perdegíu (slujbaș domnesc)
s. m.,
art. perdegíul; pl. perdegíi, art. perdegíii (-gi-ii)perdegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERDEGÍU, perdegii, s. m. Slujbaș însărcinat cu paza la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari; perdelegiu. — Din
tc. perdeci.perdegiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)perdegíŭ m. (turc.
perdeğy).
Vechĭ. Ușier (de la perdeaŭa care acoperea ușa camereĭ domnuluĭ saŭ marilor funcționarĭ). – Și
-agíŭ, -elgíŭ și
-elegíŭ. (Chear [!] azĭ rar
-agíŭ).