perciun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCIÚN s. m. v. perciune.perciun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCIÚN s. m. v. perciune.percĭun (Dicționaru limbii românești, 1939)percĭún m. (turc. [d. pers.]
perčem; ngr.
pertsés, alb.
perčé, perčeme, bg.
perčim. V.
percică). Pl. Cĭufurĭ de păr pe care Jidaniĭ habotnicĭ le poartă la urechĭ lîngă tîmple.