percusiune (Dicționar de neologisme, 1986)PERCUSIÚNE s.f. (
Liv.) Percuție. [Cf. fr.
percussion, lat.
percussio].
percusiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*percusiúne f. (lat.
percússio, -ónis, d.
percútere, -cussum, a lovi. V.
repercusiune). Lovitură, cĭocnire.
Armă cu percusiune, pușcă, pistol în care încărcătura se aprinde pin [!] lovitura cocoșuluĭ saŭ alteĭ pĭese cĭocnitoare.
Muz. Instrument de percusiune, acela care sună pin lovire, ca pĭanu, cimbalu, toba.
percusiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)percusiúne (
înv.)
(-si-u-) s. f.,
g.-d. art. percusiúnii; pl. percusiúni