percuta - explicat in DEX

percuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERCUTÁ, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.

percuta (Dicționar de neologisme, 1986)
PERCUTÁ vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].

percuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERCUTÁ vb. tr. 1. a lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (med.) a lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. (< fr. percuter, lat. percutere)

percuta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
percuta, percutez v. i. 1. (deț.) a executa un ordin fără crâcnire. 2. a acționa prompt într-o împrejurare. 3. a înțelege imediat o aluzie.

percuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
percutá (a ~) vb., ind. prez. 3 percuteáză

percuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PERCUTÁ, percutez, vb. I. Tranz. 1. A lovi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. — Din fr. percuter.