perchiziționa - explicat in DEX

perchiziționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERCHIZIȚIONÁ vb. I. v. percheziționa.

perchiziționa (Dicționar de neologisme, 1986)
PERCHIZIȚIONÁ vb. I. v. percheziționa.

perchiziționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perchiziționá / percheziționá (a~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 perchiziționeáză / percheziționeáză

perchiziționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PERCHIZIȚIONÁ, perchiziționez, vb. I. Tranz. A efectua o perchiziție, a supune unei perchiziții o persoană, o locuință. ♦ P. gener. A scotoci. [Pr.: -ți-o-. — Var.: percheziționá vb. I] — Din fr. perquisitionner.

perchiziționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perchiziționà v. a face perchizițiuni.