percheziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCHEZÍȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦
P. gener. Scotocire. [
Var.:
perchizíție, (
înv.)
perchizițiúne s. f.] – Din
fr. perquisition.